Am mai scris despre tine. Nu pe blogul asta, dar am mai scris. Tin minte exact ce am zis. Am povestit what it used to be. Am zis lucrurile poate mai interesante, care erau funny, care ma faceau sa rad. Dar pana la urma imi iubesc toata copilaria din cauza ta. Si cand ma gandesc la tine, ma gandesc la noi. Pentru ca nu pot sa mi te imaginez decat cu mine. Vei ramane mereu un copil, VOM ramane mereu niste copii care se joaca, care rad, care se oftica [ da, asta eram eu :D ], dar care se iubeau si se iubesc mult.
Stii, de fiecare data cand te vad sunt fericita. M-ai ajutat de n ori, m-ai facut sa rad si sa zambesc cand nu credeam ca o sa mai pot face asta vreodata, m-ai ajutat sa ma razbun, m-ai adus cu picioarele pe pamant cand eram way too high, pe scurt, ai fost un frate pentru mine. Esti un frate pentru mine.
Si totusi, cand au trecut anii? Unde e fetita stirba care calca in cimentul proaspat pus si radea ca o dobitoaca [ mda, rasul a ramas la fel :)) ], si unde e baiatul care taia ramele in doua si care imi arunca papusile pe acoperis? Unii ar spune ca au murit, ca au crescut si ca acum sunt altfel, dar gresesc. Si cat gresesc, pentru ca eu vad in ochii tai atunci cand esti cu mine ca esti tot baiatul ala, si eu sunt aceeasi fetita, si da, vorbim de lucruri 'importante' si da, facem lucruri care nu le faceam inainte, dar in alea 30 min cat am stat cu tine azi, am fost eu asa cum nu ma stie mai nimeni. Asa cum ma stii doar tu.
Cuvintele sunt inutile. Nu trebuie sa-ti spun tot ce am in suflet, pentru ca stii. Pentru ca ma cunosti. Pentru ca esti singurul care ma stie si care ma iubeste asa cum sunt. [ de fapt, acum ti s-au mai alaturat 3 oameni :) ]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu